Departe de Troia | Eduard Dorneanu

Azi e o zi bolnava in care focurile nu ard. Am incercat de dimineata sa aprind zeci de focuri dar nici unul nu s-a aprins, nici unul. Mainile mele au inghetat. E o toamna aspra in care iubirea si durerea sunt surori bune si impart acelasi iubit. Soarele e ascuns undeva sub o aripa de inger si viseaza colinele verzi ale unui nou pamant, departe de lumea inecata in vanitate si pacat. Imbujorat de furie, imbratisez catargul pe care flutura flamura ordinului sfant. Sangele diminetii e alb si rece. Ca iubirea femeilor parasite.