Maranatha | Thomas Spidlik

„Maranatha”, „Vino, Doamne!” era una din invocatiile primilor crestini. Potrivit sfantului Pavel, crestinii sunt cei „care iubesc aratarea lui” (2Tim 4,8), cei care asteapta cu bucurie a doua venire a Domnului. Daca uneori nu se intampla asa, aceasta se datoreaza faptului ca treptat s-a impus convingerea ca exista doua lumi diferite si ca intr-o buna zi una va trebui parasita in mod inevitabil pentru a trece spre cealalta. Iar aceasta il desparte pe om in mod tragic. In plus, o anumita teologie a luat temele legate de escatologie (moartea, judecata, iadul, viata vesnica…) insiruindu-le una dupa alta, transformand simbolurile intr-un sistem logic, fara nicio legatura cu viata concreta. Autorul exploateaza limbajul izvoarelor patristice si orientale care descriu vremurile de pe urma ca pe o noua creatie, o intalnire intre actiunea lui Dumnezeu si maturizarea lumii, in care istoria nu constituie doar materia pentru judecata, ci si „caramizile” pentru zidirea noului Ierusalim.