Papadia electrica | Serban Axinte

Gaura de vierme astept vesti din camera din spate, e prima data cand totul se rupe cu adevarat, nu mai inteleg nimic, a inceput singura zi fara trecut; am crezut ca-mi pot tine ascunsa sub perna adevarata identitate, am zis, nimic nu iese stropsit in fata fara sa supureze prin margini. pana la urma eu sunt cel care se ridica si vede: atunci cand aerul se termina in loc de mirosul tare pluteste deasupra vechiul meu corp ca o scama. pasi in conturul desenat cu creta. locul meu e aici in gaura de vierme, ma simt curat, mi se potriveste de minune vinovatia cu lame.