Psihologia inconstientului | Sigmund Freud

Volumul reunește cele mai importante contribuții ale întemeietorului psihanalizei la psihologia inconștientului, inclusiv prima și a doua teorie freudiană despre psihic. Până la apariția psihanalizei, psihologia era doar o psihologie a conștiinței, care echivala psihicul cu conștiința.

Caracteristici

• Freud a adăugat inconștientul obiectului de studiu al psihologiei
• Prima teorie (până la 1920): inconștientul este o instanță de sine stătătoare, echivalată cu refulatul pulsional
• A doua teorie (după 1920): inconștientul devine doar un atribut al celor trei instanțe (Eu, Supraeu, Se), ceea ce echivalează cu o restructurare importantă
• Atenția se focalizează asupra Eului, în acest sens distingându-se studiul „Eul și Seul”
• Conținutul inconștientului (Inc) poate fi comparat cu o populație psihică primitivă: formațiunile psihice moștenite, analoage instinctului la animale, constituie nucleul Inc
• Peste acestea se adaugă ce a fost înlăturat în copilărie ca fiind nefolositor, iar separarea riguroasă și definitivă a conținutului celor două sisteme are loc, de regulă, abia odată cu pubertatea

Specificații

• Brand: Trei
• Autor: Sigmund Freud

„În raporturile sale cu Se-ul, el [Eul] este aidoma călărețului care trebuie să struneze forța superioară a calului, cu deosebirea că ultimul își domină calul cu propriile forțe, în timp ce Eul se folosește pentru dominarea Se-ului de forțe împrumutate. Această comparație poate fi dusă puțin mai departe: asemenea călărețului căruia, dacă nu vrea să se despartă de cal, nu-i mai rămâne adesea altceva de făcut decât să-i lase acestuia frâul liber pentru a-l duce încotro voiește, Eul traduce de obicei în acțiune voința Se-ului, ca și cum ar fi vorba de propria sa intenție.” – Sigmund Freud