Steaua robilor | Henriette Yvonne Stahl

Il vazu indepartandu-se si il simti rupandu-se din ea. in pantece, durerea era aceeasi, certa. De obicei nu o durea asa. De obicei... nu... si deodata, violent, limpede, izvori din minte un gand care o lovi atat de tare, incat respiratia i se opri, miscarile i se oprira si ele si ramase impietrita locului: daca era insarcinata? Inchise ochii, ametita. Cauta sa-si aminteasca repede data, dar nu o putea prinde. Nu mai putea prinde niciun gand. Iunie... joi... 12, 13, 14... in pantece, prin mijloc, durerea se zbatea violenta. Ceva cald o cuprinse, o mangaiere de soare, ucigatoare, densa, un inceput de lesin. Nu a refuzat nimic... Sasa a fost al ei... Mangaierile lui Sasa...Cand deschise ochii, fericirea dragostei i se paru indepartata, ireala si ea, desteptandu-se dupa timp lung, in mijlocul acestei vieti fantastice. Pe trotuare, oamenii umblau cu aceiasi pasi rari. Se indepartau...